Căptușeala demolată: deșeu refractar sau materie primă?

Ce se scoate dintr-un cuptor a fost multă vreme considerat moloz: se aduce un container, se umple, pleacă. Asta se schimbă acum în trei locuri deodată. Producătorii își construiesc trasee de reciclare — RHI Magnesita și Horn & Co. și-au adus instalațiile europene din Siegen și Mitterdorf într-o firmă comună. Austria are din mai 2024 o ordonanță proprie, conform căreia deșeul refractar preparat atinge încetarea statutului de deșeu și redevine materie primă. Iar branșa ține socoteala: în 2023, rata de reciclare din Europa a fost de 12,6 la sută, ținta era 15 la sută până în 2025. Fiecare tonă de material reciclat economisește, potrivit producătorilor, circa 1,8 tone de dioxid de carbon. Pentru operator asta înseamnă: căptușeala demolată are un preț în ambele direcții, iar acesta se decide pe șantier, nu la firma de eliminare a deșeurilor.

Ce iese din cuptor

O căptușeală nu este un singur material, ci patru sau cinci. Stratul de lucru din produse de corindon, aluminosilicat sau carbură de siliciu este ceea ce vrea reciclatorul — atât timp cât este curat. În spatele lui stă izolația din cărămizi ușoare, plăci de silicat de calciu sau fibră, pe care nimeni nu vrea să o amestece cu stratul de lucru. Fibra ceramică veche este un caz aparte: este considerată deșeu periculos și ține de saci închiși, nu de containerul deschis. La acestea se adaugă resturi de mortar și de mase, iar la cuptoarele de topire lucrul cel mai valoros dintre toate: resturile de metal, skull-urile și zgura, pe care retopitorul le plătește, în loc să coste eliminare. La zgura salină este exact invers: ea este poziția cea mai scumpă din container.

Amestecat este întotdeauna clasa cea mai scumpă

Regula este simplă: firma de eliminare evaluează un container după conținutul lui cel mai prost. Dacă între douăzeci de tone de corindon curat stau zece kilograme de fibră sau un rest de zgură salină, întregul container este deșeu periculos. Dacă în el stă metal, operatorul plătește pentru ceva ce ar fi putut vinde. Materialul demolat sortat pe tipuri cere disciplină pe șantier — mai multe recipiente, etichetare, o ordine — și economisește la transport de câteva ori pe atât. Cine planifică demolarea ca o singură fracție a luat deja decizia înainte să cadă prima cărămidă.

Codul de deșeu și evidența rămân la operator

Căptușelile din procese metalurgice intră sub codul de deșeu 16 11 — în funcție de încărcare, ca deșeu periculos sau nepericulos. Ce număr devine decide analiza de caracterizare, nu impresia. Pentru fracțiile periculoase se aplică evidența electronică obligatorie a transporturilor, iar producătorul deșeului este operatorul cuptorului, chiar dacă demolează și încarcă un prestator. De aceea, firma de eliminare, codul de deșeu și prelevarea de probe se clarifică înainte de oprire, nu în săptămâna de după. Bonurile de cântar și documentele de eliminare ajung în dosarul cuptorului: la următoarea revizie, ele sunt baza pe care se poate calcula demolarea.

Preluare înapoi și material reciclat

Producătorii preiau tot mai des înapoi materialul demolat sortat pe tipuri și îl introduc în produse noi: RHI Magnesita a vrut să ridice ponderea de material reciclat din produsele sale de la sub trei la sută în 2020 la peste zece la sută până în 2025. Proiectul european ReSoURCE lucrează la sortarea automată, pentru că astăzi rata eșuează mai ales din cauză că materialul demolat amestecat nu se poate separa curat. Pentru operator rezultă de aici o întrebare simplă către furnizorul următoarei căptușeli: preluați înapoi materialul demolat, în ce calitate, la ce preț? Cine scrie asta în cererea de ofertă primește răspunsuri pe care altfel nimeni nu le dă de bunăvoie.

Fracție, traseu, direcția costurilor

• Resturi de metal, skull-uri, zgură → retopitor sau procesator de zgură → venit în loc de eliminare.
• Strat de lucru curat (corindon, aluminosilicat, SiC) → reciclator sau preluare înapoi de către producător → ieftin până la neutru din punctul de vedere al costurilor.
• Izolație din cărămizi ușoare și silicat de calciu → valorificare minerală sau depozit de deșeuri → costuri standard.
• Fibră ceramică veche → deșeu periculos, închis în saci → scump, dar planificabil.
• Zgură salină, straturi încărcate cu sare sau cloruri → traseu special, cu analiză → poziția cea mai scumpă.
• Totul într-un singur container → evaluat după conținutul cel mai prost → clasa cea mai scumpă pentru întreaga cantitate.

Așa decurge o demolare care se merită

• Înainte de oprire: stabilirea fracțiilor, clarificarea firmei de eliminare și a codului de deșeu, convenirea prelevării de probe.
• Amplasarea și etichetarea recipientelor pe fracții înainte de prima lovitură de ciocan.
• Demontarea fibrei mai întâi și separat, în saci, nu în containerul deschis.
• Demolare pe zone: stratul de lucru și izolația nu dintr-o singură trecere.
• Colectarea și cântărirea metalului, a skull-urilor și a zgurii — aceasta este poziția cu venit.
• Bonurile de cântar, documentele de eliminare și cantitățile pe fracție, în dosarul cuptorului.

Articole conexe