Autorizarea și dreptul construcțiilor pentru bateriile de stocare în Germania: unde intervine protecția la incendiu în procedură

La începutul oricărui proiect de stocare stă dreptul urbanistic: terenul se află în domeniul de aplicare al unui plan urbanistic zonal, în intravilanul neplanificat conform § 34 BauGB sau în extravilan conform § 35 BauGB? Tocmai sistemele mari de stocare „pe câmp liber” au eșuat mult timp din cauza lipsei privilegierii în extravilan și au necesitat o planificare urbanistică proprie a comunei.

La finalul anului 2025, legiuitorul a corectat această situație: după o primă decizie a Bundestagului din 13 noiembrie 2025, reglementarea a fost formulată mai restrictiv la 4 decembrie 2025. Potrivit acesteia, bateriile de stocare sunt privilegiate în extravilan dacă se află într-o legătură spațial-funcțională cu o instalație existentă de producere a energiei electrice din surse regenerabile (§ 35 alin. 1 nr. 11 BauGB). Pentru sistemele de stocare fără această legătură, § 35 alin. 1 nr. 12 BauGB creează un temei suplimentar de privilegiere, cu condiții stricte: o putere de cel puțin 4 MW, o distanță de cel mult 200 m față de o stație de transformare sau de o centrală electrică de cel puțin 50 MW, iar suprafața ocupată de toate sistemele de stocare dintr-o comună autorizate conform nr. 12 nu are voie să depășească 0,5 la sută din teritoriul comunei și, totodată, 50.000 m². În cazul concret sunt determinante textul legii și interpretarea autorității de autorizare. Privilegierea accelerează admisibilitatea din perspectiva dreptului planificării – ea nu înlocuiește însă nici autorizația de construire, nici dovada de protecție la incendiu.

Din perspectiva dreptului construcțiilor există o lacună: în afara modelului de regulament privind construirea încăperilor tehnice pentru instalații electrice (M-EltBauV), al cărui domeniu de aplicare a fost extins în primăvara anului 2022 la sistemele de stocare a energiei din clădiri, în Germania nu există reglementări proprii de drept al construcțiilor pentru bateriile de stocare. Instalațiile de stocare independente și parcurile de stocare nu intră sub incidența M-EltBauV. De aceea, sistemele mari de stocare sunt tratate de regulă ca așa-numite structuri speciale nereglementate – încadrarea o face autoritatea competentă de autorizare a construcțiilor, în fiecare caz în parte, după consultare de specialitate; ea nu poate fi presupusă în mod global.

Ca puncte de racordare intră în discuție în special § 2 alin. 4 nr. 19 din regulamentul-model de construcții (instalații cu pericol sporit de incendiu sau de explozie, de exemplu din cauza posibilei degajări de electrolit la ambalarea termică / thermal runaway) și nr. 20 (pericole electrice). O scutire de procedură, așa cum se aplică unor instalații tehnice de clădire, nu este recunoscută de specialiști în cazul sistemelor mari de stocare litiu-ion. Consecința practică a încadrării ca structură specială: autoritatea poate impune cerințe speciale și poate acorda facilități în procedura de autorizare – protecția la incendiu devine astfel obiectul central de negociere al procedurii.

Pentru evaluarea din perspectiva protecției la incendiu este necesară de regulă, în procedura cererii de autorizare de construire, o dovadă de protecție la incendiu conform § 11 din regulamentul-model privind documentațiile de construcție, la structurile speciale de cele mai multe ori sub forma unui concept de protecție la incendiu specific obiectivului. Ea este verificată, în funcție de legislația landului, de autoritatea inferioară de supraveghere a construcțiilor sau de ingineri verificatori, respectiv de experți verificatori pentru protecția la incendiu; serviciul de protecție la incendiu al pompierilor este implicat.

• Distanțe: ca orientare se aplică 5 până la 10 m față de alte clădiri și construcții, de stabilit în fiecare caz în parte; în interiorul unui parc de stocare se aplică reguli de distanță proprii, mai reduse, între unități.
• Bariere termice: distanțele reduse sunt posibile prin pereți despărțitori masivi, incombustibili (prelungiți cu cel puțin 0,5 m peste muchia superioară și peste fețele frontale ale unităților de stocare) sau prin încercări de incendiu real – de fiecare dată în acord cu serviciul de protecție la incendiu și cu asigurătorul de bunuri.
• Descărcarea presiunii: dispozitive pentru evacuarea dirijată a presiunii gazelor la ambalarea termică, pe cât posibil direct prin peretele exterior, fără a periclita închiderea de spațiu rezistentă la foc.
• Amplasarea în clădire: la încadrarea ca încăpere cu pericol sporit de incendiu sau de explozie conform § 29 alin. 2 nr. 2 MBO sunt necesari pereți despărțitori rezistenți la foc, în construcție masivă, cu închideri cel puțin rezistente la foc 30 de minute, etanșe și cu autoînchidere; în garaje este prevăzută o separare rezistentă la foc conform regulamentului-model privind garajele.
• Protecția împotriva trăsnetului: măsuri eficace conform § 46 MBO și seriei de standarde DIN EN 62305; pentru parcurile de stocare în aer liber se consideră de regulă suficientă clasa de protecție împotriva trăsnetului III.

Îndrumările pompierilor – în special recomandările comisiei de specialitate pentru protecția preventivă împotriva incendiilor și a pericolelor din cadrul AGBF și ghidul de securitate BVES (ediția a 3-a, 2025), convenit cu pompierii – determină în mod hotărâtor cerințele din procedură. Întrucât un incendiu al unei unități de stocare litiu-ion nu poate fi de regulă stins de pompieri, ci doar împiedicat să se extindă, cerințele vizează accesibilitatea, alimentarea cu apă și condițiile sigure de intervenție.

• Suprafețe pentru pompieri: căi de circulație cu lățimea de cel puțin 3,5 m, prin analogie cu DIN 14090, respectiv cu directiva privind suprafețele pentru pompieri, cu capacitate portantă suficientă și cu raze de curbură adecvate.
• Apa de stingere: pentru instalațiile medii și mari, un debit minim de apă de stingere de 800 l/min timp de două ore (în total cel puțin 96 m³), de demonstrat prin rețeaua de hidranți, prin rezervoare de apă de stingere conform DIN 14230 sau prin puțuri de apă de stingere conform DIN 14220.
• Reținerea apei de stingere: nu este impusă în general de dreptul construcțiilor; la instalațiile mari și la amplasamentele sensibile, precum zonele de protecție a apelor, se convine cu autoritatea de autorizare, pe baza unei evaluări a riscurilor întocmite de executant și de operator.
• Marcaj: indicație privind bateriile litiu-ion conform VDE-AR-E 2510-2 la accese, la înălțimea ochilor, lângă ușă, pe partea broaștei.
• Alarmare: o instalație de detectare a incendiului cu transmitere către punctul care declanșează alarma nu este obligatorie din punctul de vedere al pompierilor, însă se convine cu serviciul local de protecție la incendiu; uzuală este informarea automată a operatorului și separarea de rețea în caz de eveniment.